Ministerul Finantelor Publice (MFP) a aprobat, prin Ordinul nr. 2321/2009, “Normele metodologice privind procedura de acordare a amanarii la plata a obligatiilor fiscale neachitate la termen”, ce vine in aplicarea Ordonantei de Urgenta (OUG) nr. 92/2009 pentru amanarea la plata a obligatiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare si a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 508, din data de 23 iulie 2009.
Potrivit actului normativ amanarea la plata se acorda la cererea contribuabililor, persoane fizice sau juridice, pentru “obligatii fiscale neachitate la termen” (impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat, datorate si neachitate la termenele legale de plata, precum si majorari de intarziere aferente acestora).
Amanarea la plata nu poate depasi 6 luni, dar nu mai tarziu de data de 20 decembrie a anului fiscal in care se acorda, iar in decursul unui an calendaristic, aceasta se poate acorda o singura data.
Contribuabilii care cer amanare la plata trebuie sa indeplineasca, cumulativ 4 conditii :
a) nu inregistreaza obligatii fiscale restante la data de 30 septembrie 2008, pentru care va consulta si va edita fisa analitica pe platitori la data de 30 septembrie 2008, din care sa rezulte ca la aceasta data aveau toate declaratiile depuse si nu inregistreaza obligatii fiscale restante.
b) si-au depus toate declaratiile fiscale conform legii pentru perioada 1 octombrie 2008 si data depunerii cererii de amanare la plata. Dovada depunerii acestora va fi editata din baza de date a organului fiscal;
c) nu au inscrise fapte in cazierul fiscal pentru care va solicita compartimentului cu atributii in eliberarea cazierului fiscal informatii privind existenta sau inexistenta faptelor sanctionate de legile fiscale, financiare, precum si cele care privesc disciplina financiara;
d) nu s-a atras raspunderea pentru contribuabilii persoane fizice, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, si/sau nu s-a atras raspunderea solidara pentru contribuabilii persoane fizice si persoane juridice, potrivit prevederilor art. 27 si 28 din Codul de procedura fiscala. In acest sens, contribuabilul va depune o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu s-a atras raspunderea potrivit acestor prevederi legale.
Daca pana acum totul pare in regula, partea “ciudata” este cea prin care contribuabilul trebuie sa puna drept garantie bunuri mobile sau imobile si/sau scrisoare de garantie bancara, caz in care scrisoarea de garantie bancara va avea o valabilitate mai mare cu 60 de zile decat perioada de amanare la plata realizata, iar bunurile mobile sau imobile trebuie sa fie libere de orice sarcini.
In cazul in care contribuabilul nu isi achita datoria la expirarea termenului de amanare, ANAF va putea executa garantia, fara alte forme legale.
In concluzie, aceasta “facilitate”, acordata contribuabilului, se transforma intr-o centura de siguranta pentru ANAF, care va avea de unde sa incaseze sumele datorate de contribuabil, chiar daca acesta nu are bunavointa sau banii necesari sa efectueze plata. Stau si ma intreb unde este oare facilitatea fiscala acordata de ANAF?
Vizualizare / Download Normele metodologice privind amanarea la plata a obligatiilor fiscale neachitate la termen
Comentarii